Home STIRI SI NOUTATI Economie Agonia unei mari rafinarii

Agonia unei mari rafinarii

0
85

ndustria onesteana, altadata o adevarata locomotiva pentru intreaga economie a judetului, pare sa fi ajuns pe fundul prapastiei in ultimul an. Si asta dupa ce o lunga perioada de timp s-a aflat intr-o coma prelungita.

Rând pe rând, instalatiile s-au tot inchis, pe motiv de faliment sau reorientare a pietelor de desfacere. Protestele angajatilor nu au deranjat pe nimeni ba, mai mult, mii de salariati au fost dati afara. Astazi, doar Chimcomplex mai functioneaza bine, iar restul intreprinderilor, inclusiv CET Borzesti, au ajuns la pamânt. Ceva sperante exista totusi in privinta Carom, in timp ce in privinta Rafo optimismul aproape ca a disparut.

Colosul industrial cu picioare de lut

Platfoma onesteana s-a ridicat in anii ’50, iar odata cu ea a aparut intregul Onesti modern. Zeci de mii de angajati care s-au perindat prin intreprinderile de acolo, precum si alti zeci de mii de membrii ai familiilor acestora, si-au legat destinul, povestile de viata, de petrochimia onesteana, vestita in intreaga tara si nu numai. Acum, multi dintre ei au plecat in strainatate, iar cei ramasi se chinuiesc sa isi gaseasca rostul pe o piata a muncii foarte saraca.

Platforma Borzesti a fost conceputa sa functioneze in sistem integrat si astfel au aparut producatorul de cauciuc sintetic Carom, combinatul chimic Chimcomplex, producatorul de utilaje pentru industria petrochimica Uton. Port-drapel era Rafinaria, furnizorul materiilor prime de la care pornea intregul lant de productie. Mai ales in ultimul an, lucrurile practic s-au prabusit, iar Onestiul a ramas fara aproape intgreaga sa industrie. Somajul a explodat, iar orasul altadata infloritor resimte din plin pierderea a mii de locuri de munca, surse de venit pentru tot atâtea familii.

Intreprinderile au trecut prin mâinile a diferiti patroni, iar Rafo a ajuns la magnatul rus Iacov Goldovskiy. Initial pus pe fapte mari, cel putin declarativ, rusul a ajuns acum sa vânda tot ce se poate vinde, dupa ce acum un an a dat afara 600 dintre cei circa 900 de angajati aflati inca la posturi.

Un semn foarte rau pentru viitorul societatii este vânzarea titeiului aflat pe conducta ce face legatura intre rafinarie si terminalurile de la Marea Neagra. Petrolul in cauza este considerat ca fiind legatura rafinariei cu restul lumii si, totodata, cea mai mare avutie strategica a Rafo, care ar fi ajutat-o sa reporneasca rapid daca s-ar fi intrunit conditiile necesare. S-a mai incercat si in trecut vânzarea acestui petrol, dar prin diferite mijloace s-a evitat criza. Era cea mai mare avere a rafinariei. Au de suferit si chimia si petrochimia de pe platforma, pentru ca sunt afectate mai ales Rafo si Carom. In locul petrolului, pentru care au obtinut 30 de milioane de euro, au pompat solutie salina.

Poate ca soarta rafinariei a fost pecetluita si de lipsa de interes din partea factorilor de decizie politici de la Bucuresti, care au vorbit si au promis multe, dar nimic nu s-a materializat. Deputatul onestean Valerian Vreme, care spune ca s-a implicat de multe ori, din pozitia de parlamentar, in incercarile de repornire a rafinariei, crede acum ca sansele de repornire sunt aproape nule.

“Imi este greu sa cred ca Rafo mai este in atentia marilor investitori in domeniu. Goldovskiy a incercat in toamna trecuta sa obtina o intrevedere la Guvern privind soarta Rafo, dar nu a fost primit. I-am rugat si pe ceilalti colegi parlamentari de Onesti sa bata la usile potrivite, dar fara nici un rezultat. Nu cred ca mai sunt mari sperante pentru repornire, in momentul fata”, a declarat Valerian Vreme, deputat de Onesti.

Ce interese are Goldovskiy la Rafo?

In ultimul timp, patronii Rafo Onesti au transformat in bani lichizi tot ce se putea si au strâns in conturi 35 de milioane de euro. Numai pentru petrolul din conducta mentionata au obtinut 30 de milioane de euro. Rafinaria Rafo Onesti, aflata în proprietatea oligarhului rus Iakov Goldovskiy, nu mai poate rafina titei, si-a lichidat flota de 39 de vagoane si doua locomotive pe care o detinea si a mai vândut si terenuri de pe platforma industriala si patru benzinarii care mai functionau in vestul tarii. Rafo este oprita din anul 2008.

Totusi, de când este patron, Goldovskiy si-a reglat conturile cu toti cei ce aveau de primit bani de pe urma Rafinariei: statul a primit datoria de circa 300 de milioane de euro, angajatii si-au luat lefurile, iar darile catre autoritatile locale au fost achitate. Goldovskiy anuntase intentii de retehnologizare, iar de curând s-a vorbit despre intentia de repornire a unor instalatii pentru prelucrarea de materii prime. Lucruri care nu s-au mai finalizat, iar dezinteresul pentru intreaga rafinarie a razbatut din actiunile ale de vânzare a bunurilor societatii. In ciuda platilor uriase pe care le-a facut, faptul ca instalatiile au ramas inerte a mirat multa lume si a pus un semn de intrebare asupra intentiilor si intereselor rusului la Rafo.

In privinta celor ceva mai mult de 400 de angajati care mai primesc lefuri de la Rafo, liderul sindical Ion Marian a anuntat ca a fost semnat contractul colectiv de munca pe anul 2014 si ca se mai asteapta inca o decizie privind viitorul, din partea actionarului majoritar, in ciuda actiunilor contradictorii ale acestuia.

Ajutor social in loc de salariu

In ultimul an, mai toate intreprinderile de pe Platfoma Borzesti si-au trimis angajatii in somaj, ceea ce a provocat un adevarat val de probleme sociale in Onesti. Mii de familii depindeau de salariile de pe platforma, iar acum au ajuns dependente de ajutoarele sociale. La UTON lucrau acum doi ani 700 de oameni, iar acum nu mai e nici tipenie. Situatia e oarecum similara la Carom, unde proprietarul, firma Energy Bio Chemicals, a intrat anul trecut in insolventa. Restructurari de personal s-au facut si la Termoelectrica Borzesti, unde au fost dati afara mai mult de jumatate dintre angajati.

RAFO, cel mai important contribuabil

Retragerea, in timp, a RAFO Onesti din circuitul economic a reprezentat o lovitura dura data bugetului tarii, in conditiile in care, in anii când functiona, contributia anuala a rafinariei era de circa 2,4 la suta din Produsul Intern Brut (PIB) al României. Bunaoara, 60 la suta din totalul accizelor colectate de finantistii bacauani proveneau de la RAFO.

“Daca va porni, rafinaria ar putea aduce multi bani la bugetul tarii, pentru ca vor fi si accize si TVA, probabil si impozit pe venit. Deocamdata, doar Chimcomplex este cel care contribuie la bugetul consolidat al statului, numai ca aceasta firma este administrata fiscal de Directia Mari Contribuabili, subordonata direct Bucurestiului. Dar sa nu omitem faptul ca la Onesti, intre timp, s-au infiintat o mie si una de firme. Nu erau doar Rafo si Chimcomplex. De exemplu, stiu ca firma Carom a fost vânduta, dar acolo exista alta societate. Deci activitate se inregistreaza in zona”, a declarat Mircea Muntean, directorul Administratiei Judetene a Finantelor Publice (AJFP) Bacau. Blocajul Rafinariei onestene ar putea pusa si pe seama proceselor cu statul in care este angrenata RAFO si care dureaza de aproape zece ani.

„Un investitor potent si bine intentionat ar fi dus procesele in instanta, dar, pe cealalta parte, ar fi cautat ca investitia facuta sa aduca profit, nu ar fi stat sa astepte. Daca nu mai pot, eventual, cer sprijin, pentru ca la nivelul unor astfel de investitii, daca afacerea este viabila, si RAFO este viabila, cred, totdeauna gasesti parteneri care sa completeze necesarul de bani pentru a continua activitatea. Dar, cred ca, pâna la urma, un raspuns corect l-ar putea da doar investitorii, insa nu cred ca au aceasta disponibilitate”, este de parere Marinel Mironeasa, reprezentantul local al Uniunii Generale a Industriasilor din România (UGIR-1903).

El mai sustine ca, de la inceput, Rafo nu a fost o privatizare profitabila pentru judetul Bacau, din moment ce la Onesti exista o mare capacitate de productie care este inactiva, nu creeaza plus valoare. Interesant este ca exact cu un an in urma, conducerea UGIR-1903 fusese invitata la consulatul Federatiei Ruse pentru o discutie pe marginea relansarii relatiilor economice dintre cele doua state, prin implicarea inclusiv a patronatelor.

„Am intrebat daca ar putea Consulatul sa se intereseze de ce RAFO nu functioneaza, solicitare primita cu iritare de catre reprezentantii rusi. Mi s-a raspuns sec ca nu se pot implica in afacerile private ale cetatenilor rusi. Aiurea, pentru ca dezghetarea relatiilor economice dintre cele doua state implica sine qua non mediul de afaceri privat”, Marinel Mironeasa, UGIR-1903.

Ovidiu Pauliuc
Florentin Radu

– See more at: http://www.desteptarea.ro/agonia-unei-mari-rafinarii/#sthash.tLZXRtLI.dpuf

vezi mai multe articole
Load More In Economie

vezi si...

Euro a ajuns la 4,7648. Leul a atins un nou minim istoric

De câteva zile euro tot crește și este a 11-a oară în ianuarie când atinge un nou nivel re…