in punct de vedere geografic parcul se situează în Masivul Hăşmaş – Hăghimaş – care ocupă o poziţie centrală în Carpaţii Moldo – Transilvani, însemnată subdiviziune a Carpaţilor Orientali. În partea de nord suprafaţa Parcului Naţional se întinde în principal pe zona Lacului Roşu şi a Cheilor Bicazului cuprinzând partea inferioară a bazinetelor afluenţilor de nord ai pârâului Bicaz – Suhard, Cupaş, Lapoş şi Şugău – la vest având ca limită pârâul Licaş iar la est pârâul Şugău. În continuare spre sud pornind din albia pârâului Bicaz Parcul Naţional se întinde pe una din principalele culmi ale Masivului Hăşmaş şi anume, Culmea Curmătura, cuprinzând la est peretele din dreapta Cheilor Bicazului – cu culminaţiile Surducul, Surducelul, Piatra Poienii şi Fagul Ciucului, spre sud Culmea Ghilcoş – Ucigaşu – Hăşmaşul Negru, vârful Telecul Mare, culminând cu vârful Hăşmaşul Mare – 1792 m – punct dominant al masivului, Piatra Singuratică, vârful Fratele – Öcsém, 1707 m – şi vârful Tarcău.
Parcul este caracterizat printr-o biodiversitate bogată a faunei. Dintre mamiferele erbivore, cele mai reprezentative specii sunt cerbul, capra neagră și căpriorul. Carnivorele mari (urs, lup și râs) sunt și ele prezente pe tot teritoriul parcului. Dintre speciile de mamifere mici de interes pentru conservare se remarcă chițcanul de munte, șoarecele de zăpadă și pârșul cu coadă stufoasă.
Parcul găzduiește specii de păsări rare și ocrotite, cum ar fi acvila de munte, huhurezul mare, ciocănitoarea cu trei degete, presura de munte, cocoșul de munte și fluturașul de stâncă.
În parc au fost observate peste 12 specii de lilieci și numeroase specii de lepidoptere, printre care fluturele mare al focului, fluturele ochi de păun roșcat.